Am gresit

Stai pe canapea sau e doar umbra ta

Nu mai stiu ce vad, ce simt, ce vreau

Pierd iubirea ta si e doar vina mea

Si ma sting usor, ca focul tau din piept.

Astept

Sunt aici pe canapea

Astept sa vi,

Sa ma iei in brate 

Ca si cand nimic nu sa intamplat.

Zile, orele, minutele, secundele

Ma omoara.

Cred ca nu mai pot astepta

Voi disparea din viata ta,

Voi pleca si te voi proteja

De sus, de ori unde voi fi.

Si mai vreau sa sti ca ai fiost, esti, si vei fi mereu cel mai depret lucru.

O lacrima

o lacrima se prelinge pe fata mea trista, nu mai pot rezista, nu mai pot astepte.Durerea este mai puternica, nu pot rezista.Trebuie doar sa inchid ochi sa visez, sa sper, sa astept o minune, o raza de soare care imi va lumina calea si ma va duce spre calea cea buna.
Am speranta ca intr-o zi ma voi putea inatlta la ceruri sa fiu langa tine, sa devin incher.

Minciuna si adevar

pentru uni dintre noi miniciuna este cea mai buna solutia prin care sa nu ii facem pe ceilalti sa sufere dar cea ce  noi nu ne dam de fapt seama e ca noi ii facem mai mult sa supere mintiindui.
Desi nu mereu suntem apreciati pentru ca am spus adevarul.Dar, ce e mai important este ca desi ii mintim, ii mintim ca sa ii neglijam de o suparare in plus.
Si munciuna este un adevar din care reiese iubirea fata de ei.

Bagaciosii

of, eu nu inteleg de ce toata lumea se baga unde nu-i fierbe oala si mai ales de ce trag concluzii pripite si de ce le place sa vorbeasca in locul altuia.

Of jur imi vine sa fug, ca plec sa nu mai vad pe nimeni si sa nu mai aud de nimeni, unde sa fiu doar eu singura.Dar, asta nu este posibil inca.

Nu pot sa cred ca se intampla asta, jur nu mai pot adica as vrea si eu sa am niste colegi intelegatori si sa fim si noi uniti dar, nu ei nu au nici o treaba adica daca afla unul ceva imediat trebuie sa alfe toti. Si macare daca ar fi aflat ceva concret si adevarat.

Si mai supn inca o data ca NU IMI PLACE DE Dorin!!!!!!!!!!!!!!!!!

De dorul tau

as fi in stare sa strabat munti timp indelungat numai ca sa iti vad ochii aia frumosi de care am stat atata timt despartita si de care mie asa de dor in cat as alerge dupa ei.Nu mai pot astepta, nu mai pot suporta tacerea asat care se lasa peste mine si care ma invaluie in tristete, singuratate si dor.

Nu mai am suficiente ciasuri ca sa numar secundele, minutele, orele  care ne despart.

E asa de greu sa fi dezamagita, e asa de pustie viata fara tine.

Ori ce reseala care ai facut-o am iertat-o, fiecare gol pe care la-i lasat in inima mea nu mai poate fi umplut.Mai ranit, dar te-am iubit , te voi iubi, dar este o mare diferenta intre noi acea ca eu te-am iubit, te iubesc, te voi iubi mereu dar tu nu mai iubit, nu ma iubesti, nu ma vei iubi.

Eu te voi lasa mereu sa fi fericit nu ma voi opune, dar eu nu cred ca pot fi fericita fara tine.

Un sentiment ciudat

toate zilele astea am stat si ma-m gandit dar numi dadeam seama.Simteam ca e ceva ciudat cu mine nu eram eu insami.Ma gandeam ce poate sa fie, numi venea nici o idee.Mam gandit sa ma uit la poze si sa imi mai amintesc de vremuri frumose.Si dintr-o data am vazut o poza si am simtit ceva ciudat, dar ca tot corpul meu ar fi fost devorat de insecte.Aveam frurnicaturi in stomac si cand am vazut poza am simtit o fericire imensa si nu puteam sa ma opresc din a zambi, nu stiu ce era cu mine.
Oare era iubire, voi ce credeti?